Ca părinți responsabili, ce ne dorim să fim, pe lângă un trai în condiții de siguranță, într-un mediu plin de iubire, preocuparea noastră principală e educația pe care le-o punem la dispoziție celor mici.
Studiile arată că educația este un proces care începe încă din perioada intrauterină și continuă să se desfășoare treptat pe toată durata vieții, fiind în strânsă legătură cu etapele de dezvoltare ale omului.
Ne dorim să cultivăm în copiii noștri, într-un mod înțelept și respectuos, anumite valori, concepții, abilități, aptitudini iar pentru asta e necesar ca cel mic să aibă parte de multe și variate informații.
Mintea copilul absoarbe în mod natural tot ce îl înconjoară, prin urmare, copilul își formează personalitatea în funcție de ceea ce mediul înconjurător îi oferă sau îi refuză.
Educația copilului nu se poate reduce la instruirea de tip școlar, educația formală, ci trebuie să se extindă și în afara instituțiilor de învățământ, educația informală. Corelația dintre cele două tipuri de educație acoperă cu succes nevoile copilului aflat în plină dezvoltare.
Educația formală
Educația formală este educația care se realizează în cadrul sistemului de învățământ, pe baza unor planuri, programe, orare și evaluări școlare cu implicarea directă a cadrelor didactice specializate.
Educația formală presupune învățarea într-o sală de clasă, sub îndrumarea și supravegherea unui personal calificat care dispune de o serie de competențe științifice, socioafective, psihosociale și psihopedagogie.
Predarea disciplinelor în învățământul de stat are ca scop nu doar însușirea unor informații ci și modelarea și educarea copiilor, descoperirea și dezvoltarea unor capacități și procese psihice dar și dezvoltarea armonioasă a personalității umane.
Instruirea copiilor se realizează cu ajutorul manualelor școlare, pe baza unor programe, planuri, orare și evaluări.
Evaluarea copiilor, exprimată în diferite moduri: note, calificative, aprecieri, caracterizări, este administrată în forme, moduri și etape stabilite astfel încât să faciliteze reușita școlară.
Cunoștințele dobândite prin intermediul educației formale au o influență decisivă în formarea culturii generale dar și profesionale a copiilor.
Integrarea socială dar și dobândirea de noi aptitudini, deprinderi și priceperi sunt pe lista de beneficii aduse copiilor prin intermediul învățământului formal.
Educația informală
Educația informală este educația în afara instituțiilor de învățământ tradițional și reprezintă un ansamblu de influențe spontane, cotidiene, care nu au ca țel principal educarea pedagogică, dar a căror efecte au un caracter educativ.
Activitățile în familie, cele sportive, hobby-uri, lectura, interacțiunile sociale, chiar și anumite cursuri care nu fac parte din programa școlară și care nu oferă vreo diplomă, toate sunt modalități de învățare informală.
Totodată, ea mai apare și prin intermediul mass-media, televizor, radio, filme, reviste, ziare,internet sau alte canale ca de exemplu: muzee, grădini zoologice, biblioteci, parcuri de joacă.
Educatorii informali pot fi atât părinții cât și rude, prieteni, vecini sau alte persoane implicate în procesul continuu de învățare a copilului.
Evaluare este una spontană, fără a se folosi anumite instrumente standardizate și se materializează zilnic prin aprecieri, opinii legate de reușitele personale și sociale.
Pe baza informațiilor acumulate zilnic, prin intermediul educației informale, copilul acumulează noi cunoștințe, informații, experiențe, abilități. Educația formală nu necesită mereu o planificare anterioară,are o flexibilitate sporită și are o mare contribuție în dezvoltarea armonioasă a viitorului adult.
Bunica, bona sau grădinița
În multe familii momentul revenirii mamei la serviciu coincide cu momentul în care se iau decizii importante în ceea ce privește educația copilului.
Mulți părinți oscilează între decizia de a-și lăsa copilul acasă în grija bunicii, a unei bone sau a altei persoane de încredere și cea de a-l înscrie la grădiniță.
Specialiștii recomandă, pentru o creștere și dezvoltare sănătoasă și armonioasă a copilului, ca cel mic să beneficieze de ambele tipuri de educație, atât cea formală cât și cea informală.
Grădinița
Alegerea grădiniței potrivite e o altă temă delicată. Fie că alegem o grădiniță de stat sau una privată trebuie să ținem cont de câteva aspecte.
Pentru că vorbim de educație acum,cunoaștere ofertei educaționale puse la dispoziție de către grădiniță dar și metoda de predare, clasică sau alternativă, ar trebui să joace un rol important în alegerea grădiniței.
Bunica, bona
Dacă hotărâm ca cel mic să rămână în grija unui adult,fie că este vorba de bunica, vecina, prietena sau o bonă și în acest caz trebuie să ținem cont de câteva aspecte.
Nu e de ajuns ca persoana căreia îi încredințăm copilul să fie una de încredere.
Persoana împuternicită trebuie să fie una responsabilă, să se ghideze după principii și valori asemănătoare cu ale familiei noastre, să transmită mesaje și informații corecte către copil și să se implice, alături de el, în diferite activități ce-i pot servi drept educație. Educația e cea care modelează ființa umană de aceea e indicat să îi acordăm o atenție deosebită.
„Educația este cea mai bună provizie pe care o poți face pentru bătrânețe.” (Aristotel).
